Astazi se intersecteaza doua evenimente colosale in lumea actoriei: nominalizarea pretendentilor la premiilor Oscar se suprapune cu Forumul Economic de la Davos care se afla in a patra zi de reuniuni si conferinte.

Unele zile din ultima perioada au facut ca fictiunea sa fie neimaginativa in comparatie cu realitatea impredictibila pe care o traim la scara globala. Pare un script prost: cine ar crede ca un antreprenor care si-a perdut averea mostenita ar deveni presedintele lumii libere nu odata, ci de doua ori? SI ca ar vrea sa cumpere insule? si sa intermedieze pacea intre Rusia si Ucraina( dar nu israel si Palestina)?

Si cine ar mai putea sa scrie un personaj a la George Simion, care in teorie ar fi unul din figuranti, „DEAD GUY IN A DITCH 4” care nici nu ar merita sa i se aloce nume?

Si ce fel de intriga ar tine consumatorii cu sufletul la gura daca ar fi la fel de gaunoasa ca justitia noastra? Nu ne-am uita nici la trailer, nu am rasfoi nici 2 pagini.

Insa viata CHIAR bate filmul. si nu intr-un sens bun.

Trump cica a fost primit cu aplauze la declaratia facuta ieri pe care a inceput-o spunand cat de mult iubeste Europa si cat de mult isi doreste sa ne fie bine. Trebuie doar sa ii dam bucata aia de gheata. O nimica toata, nici nu ne trebuie, e ca un apendice.

Cel mai bun discurs pe care l-am auzit in ultima perioada este acesta , al lui Mark Carney , prim ministrul Canadei care face apel catre puterile mijlocii( si mici as vrea sa cred) sa se uneasca, sa infrunte noua realitate , pentru ca „daca nu suntem la masa, suntem pe meniu”

„The powerful have their power. But we have something too — the capacity to stop pretending, to name reality, to build our strength at home and to act together.”