Ei, și iată ca încep un nou proiect…din nou…pe care, în mod ironic, l-am mai început odată acum 14 anișori( doar), tot într-o luna ianuarie geroasa și tot într-o perioada de tranziție personala, sa ii spunem. Uitasem, evident, ca am mai avut ideea inedita a unui blog atunci demult și ma amuza și sperie în același timp faptul ca ideile mele REVOLUȚIONARE sunt doar reciclate. ce-i drept, sunt tot ideile mele.

Oh, well, moving on…consecventa m-a bătut mereu ca pe un procrastinator adevarat, dar o sa ii vin eu de hac odată și odată…not today, though, pentru ca deja am o reușita 😉

Am doua… terapii sa le spunem pe care le folosesc când lucrurile merg rău dintre care doar una nu afectează ficatul, creierul, inima- asa ca o sa scriu aici si o sa eliberez cuvintele mele în neantul necitit al blogurilor cu speranța ca asta ma va ajuta sa domolesc freamătul interior pe care îl simt.

Imi pare ca mergem înainte din inerție, facand lucrurile din reflex, ignorand nedreptati sociale, politice si de orice alta natura pentru ca e mai comod sa ne intorcem privirea catre cine stie ce filmulet idiotic pe Tik Tok sau Facebook si sa ne amortim cu cateva ore de binge watching decat sa facem loc gandirii critice.

Asa ca facem loc gandirii critice, ne dezmortim si simtim indignarea, frustrarea, furia generata de realitatea din jurul nostru. Or else, macar ne trezim.

Ne vedem maine

A